Vancouver 2010

Finala turneului de hochei pe gheaţă de la Vancouver 2010, Canada – SUA (3-2), a fost prima şi ultima transmisie a Olimpiadei de iarnă pe care mi-am permis să o urmăresc integral. Îmi e ruşine să recunosc asta. De ani buni privesc pe fugă marile competiţii internaţionale. Olimpiade de vară şi de iarnă, Campionate Europene sau Mondiale, Cupe Europene, etc, etc. Pe vremuri, când aceeaşi minunată TVR ne băga sportul în casă mâncam pe pâine până şi etapele de Cupă Mondială la schi fond. Carlingul nu apăruse! Nu apăruse la noi! Cunoşteam toţi hocheiştii din NHL, toţi baschetbaliştii din Europa şi de peste Ocean, scrimeri, schiori, handbalişti, fotbalişti, gimnaşti, luptători. Asta se poate verifica! Cultura generală, memoria, nu ţi le poate lua nimeni. Doar moartea.

La Euro 2008, singurul turneu final la care am fost prezent în toată cariera mea jurnalistică am văzut meciurile României, 3 la număr, un sfert de finală, o semifinală şi finala. În rest am scris, am transmis, am muncit. Meciurile le urmăream, în cel mai fericit caz, în rezumat.

De mulţi ani îmi propun ca în timpul unei olimpiade, fie ea de vară ori de iarnă, să-mi iau concediu. Aş vrea să stau, aşa, doar să mă uit la televizor, fără niciun stres, fără nicio obligaţie. Cred că aş întineri cu 20 de ani! Mi-ar plăcea să mă uit din primul minut al ceremoniei de deschidere şi până când flacăra olimpică se stinge. Apropos, nici nu mai ştiu dacă se mai stinge! Sunt conştient însă că aşa ceva nu se mai poate. Cravaşat în permanenţă nu neapărat de serviciu, ca să nu zică cineva că mă plâng, mă supun în continuare, din punct de vedere jurnalistic, aceluiaşi regim spartan de acum să zicem aproape 15 ani. Şi, jur, e voluntariat în tot ceea ce fac! Ştiţi cât de mult îi invidiez pe cei care îşi închid, cum se spune, telefonul imediat ce au ieşit pe uşa biroului. Nu ştiţi?

Fratele meu, Edi, de exemplu, cunoaşte mult mai multe decât mine din actualitatea în sport, deşi el vinde medicamente, iar eu scriu despre sport. Ştie cine e inter stânga la Oltchim, cine e al treilea portar la Viborg, cine are cel mai mare salariu la Chicago Blackhawks şi câte pase complete a reuşit Peyton Williams Manning, quarterbackul de la Indianapolis Colts. Omul e enciclopedie! Şi ca el sunt mulţi. Eu în week-end scriu. De cele mai multe ori despre fotbal, pentru că asta se cere. Iau rapid informaţia, dau două searchuri, mai scotocesc prin memoria mea de pachiderm şi gata ştirea. Nu contează cât e ora, câte probleme extraprofesionale am, nu contează nimic. Contează doar munca asta de bivol, de Sisif în cele din urmă.

Zilnic îmi pierd cel puţin o oră-o oră şi jumătate citind comentarii pe evz.ro. Este extrem de interesant. Este o nouă tortură pe care schizofrenicul din mine a găsit-o. Multe dintre comentarii sunt inteligente, ca şi autorii sunt sigur, pertinente, la obiect, mult mai la obiect uneori decât articolul în sine. Altele, din păcate din ce în ce mai numeroase, sunt doar caterinca ieftină. Din spatele unui pseudonim, de cele multe ori idiot şi neinspirat, din faţa unei tastaturi, un frustrat ia atitudine. Te combate în primul rând pe tine, ca jurnalist. Apoi începe să debiteze verzi şi uscate. Jigneşte, înjură, avansează ipoteze apocaliptice la cele mai banale subiecte şi teme, se face de râs.

Am văzut finala la hochei pe gheaţă. Sunt fericit! Nu m-am putut abţine, şi am băgat un “live” pe site, la Evz.ro! Deşi am promis că îmi închid telefonul după ce ies pe uşa biroului, aşa cum fac mulţi. De la 1 ianuarie am avut două zile libere! Staţi aşa! Nu mă plâng! Faptul că pot intra de acasă pe siteul evz m-a distrus. Acesta e şi unul dintre motivele pentru care nu am mai scris în ultima vreme pe blog.

Vin acasă, dau drumul la laptop şi “pac” parola de admin! Şi uite aşa, mă prinde noaptea validând comentarii, scriind ştiri, corectând. Şi credeţi că apreciază cineva asta? Vai de mine! Credeţi că înţelege cineva ceva din asta? Să fim serioşi! “Fugi nene d’aci şi cu Dobre ăsta. Freacă duda toată ziua! Mare şmecherie face el”, zic mulţi. Ăşti ar fi ai mei, din breaslă. Din redacţie, din altă redacţie, n u mai contează. În ultima perioadă, credeţi-mă, nici cititorii nu mai arată o fărâmă de respect. Spuneam mai devreme că, la adăpostul unui pseudonim, toţi retardaţii îşi permit să jignească. Am făcut un studiu în ultima vreme, aşa, ca să pot înţelege şi apoi judeca anumite aspecte din psihicul omului care intră pe forumuri. Nu neapărat al evz. Şi am descoperit multe chestii deosebit de interesante. Mulţi dintre vizitatori vânează greşelile autorului, cât de mici, pentru a lansa atacuri furibunde de genul: “analfabetule, etc”. Când un material nu are comentarii, e cazul să te bucuri: cei care caută nod în papură nu au avut de ce să se lege!

Mda, ştiu că bat câmpii! Făgăduiesc însă ca de acum încolo să scriu mai mult pe blog, să am mai multă grijă de mine. Şi să nu mă mai enervez atunci când bag cardul în bancomat şi constat că banii sunt din ce în ce mai puţini.