Unde faci Revelionul?

Unde faci Revelionul? Deja întrebarea asta a luat locul banalului salut de întâmpinare. Cel puţin în cercul meu de prieteni. Această întrebare, “Unde faci Revelionul?”, este atât de complexă, chiar dacă nu pare la prima vedere, încât merită abordată. Şi mai merită împănată şi cu o povestioară. Întrebarea e cu bătaie lungă. Regula de bază: întrebarea să vină de la tine! De cele mai multe ori te aştepţi ca interlocutorul să-ţi arunce un colac de salvare, care să-ţi folosească în oceanul de incertitudine. Incertitudinea cu privire la petrecerea Revelionului, bine înţeles. Doar, doar o zice omul: “Păi, uite îl facem la noi acasă, nu veniţi şi voi”. Sau: “Ştii, suntem invitaţi la o cabană. Nu veniţi şi voi?”. Nu ştiu de ce, dar am impresia că alegerea destinaţiei pentru petrecerea Revelionului e una dintre cele mai grele decizii din an. Mult mai uşor îţi alegi, să spunem, destinaţia de vacanţă. Iar când spun vacanţă, mă refer la concediul din vară.

Dacă stau bine şi mă gândesc, aşa era şi înainte. Când eram mici, n-aveam de ales. Mergeam cu părinţii. La naşi, la fini, la prieteni. Şi se chefuia zdravăn. Înainte de 89, românul ştia să se bucure de astfel de clipe. Crescuţi într-un astfel de mediu, am încercat să devenim independenţi, măcar o noapte pe an, mult mai devreme ca alţii. Şi aşa am petrecut Revelioane fără număr în uscătoriile de la diferitele etaje ale blocului în care ne-am născut, am copilărit şi am crescut, de pe Găgeni 88, din Ploieşti. Construit în 1967, ce coincidenţă, blocul nostru avea la fiecare etaj câte o încăpere numită uscătorie. Câte patru apartamente se foloseau de această cameră. În principal pentru uscat rufe. La fiecare etaj, obiceiurile erau însă diferite. De exemplu, la 1 (la parter nu era prevăzută), uscătoria ţinea loc şi de birou administrativ. La 2, unde noi am locuit până în 1977, mama chiar usca rufele, dar presta şi alte activităţi casnice. La trei şi la patru (aici ne-am mutat din 1977) uscătoriile mai ţineau loc şi de magazie.

Uscătoriile au fost primele noastre discoteci, locurile în care ne-am petrecut primele revelioane. Muzica o aduceau cei mari. De mâncat fiecare mânca la el acasă, aşa că mare combinaţie nu era. Ne băteam pe fete, v-am mai spus că erau în inferioritate în blocul nostru. Râdeam de stilul de dans al celuilalt. Şi uite aşa trecea noaptea de Revelion. Şi abia aşteptam să treacă anul ca să ne facem din nou de cap în altă uscătorie. Mult mai organizaţi, cu mai multe fete. Invitaţii părinţilor veneau şi ei cu copiii. Aceştia aflaseră ce bine de distraserăm noi şi erau şi ei curioşi să vadă cum e să petreci fără mama şi tata lângă tine.

Am petrecut mulţi ani în uscătoriile de pe Găgeni 88. Cred că au fost printre cele mai frumoase Revelioane din viaţa mea. Până pe 31 decembrie, aş vrea să mai trec în revistă câteva locuri în care am petrecut cumpăna dintre ani. Cum am urcat în pantofi la cabana Caraiman sau cum am plâns la Revelionul dintre 1986 şi 1987 promiţând că voi intra la facultate. Şi m-am ţinut de cuvânt!

One thought on “Unde faci Revelionul?

  1. hmmm, nu-mi pot imagina vreun adolescent azi plangind in noaptea de Revelion si promitindu-si sa intre la facultate , dar poate ca imaginatia e prea limitata 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *